Doliul emoțional
În ultima perioadă au venit la cabinet persoane care au suferit pierderea cuiva drag. Motivul pentru care au venit este acela că deși a trecut, ar spune unii, destul de mult timp de la tristul eveniment, ele acum se confruntă cu depresie, anxietate, panică și alte probleme emoționale, inclusiv adicții.
Am simțit nevoia să aduc public mai multe detalii despre doliul emoțional deoarece știm că ultimii doi ani de pandemie au adus multe tragedii. Cu toții am pierdut pe cineva drag sau știm pe cineva care a trecut prin asta.
Va fi o postare mai lungă, dar vă recomand să o parcurgeți cu răbdare și poate vă aduce puțin mai multă înțelegere atât pentru voi cât și pentru cei din jur.
Etapele doliului emoțional sunt aceleași pentru fiecare din noi însă, unii pot trece prin toate etapele, care sunt 5 la număr, alții pot rămâne blocați la o anumită etapă și întâmpină dificultăți să o depășească. Se poate să sărim o etapă sau alta, fiecare procesează diferit și pe perioade diferite de timp.
Cunoscând aceste etape universale de suferință ajută foarte mult să iți înțelegi sentimentele, emoțiile și să le accepți ca să le poți naviga mai ușor.
Nu contează că experiența ta poate e ușor diferită, important este să înțelegi că se poate trece prin această suferință, că nu ești singurul care trece prin asta și că vei supraviețui.
Să le luăm pe rând:
1. ȘOCUL și NEGAREA
Prima reacție pe care majoritatea o avem atunci când primim o veste groaznică este ca și cum am îngheța. Pur și simplu ceea ce ai auzit nu pare a fi ceva real, mintea refuză să accepte așa ceva. De aceea, de cele mai multe ori, involuntar spunem >nu, nu, nu!< . Mintea pur și simplu nu e capabilă să proceseze aceasta veste devastatoare și te protejează prin negarea totală a realității. Aceasta etapa poate de asemenea să te amorțească total pentru a face față acceptării realității care se instalează cu sentimente foarte puternice.
Dacă totuși această negare persistă, este recomandat să primești ajutor de la un prieten apropiat, o rudă sau chiar un terapeut.
Nu este obligatoriu să treci pentru aceasta etapă, poate că ești capabil să treci direct la stări și emoții foarte puternice așa cum sunt furia sau vinovăția.
2. DURERE/SUFERINȚĂ și/sau VINOVĂȚIE
Odată ce treci de prima parte, când dezamorțirea dispare, durerea te poate lovi dintr-o dată și poate face asta foarte puternic. În această perioadă dureroasă este foarte tentant să încerci să oprești aceste emoții folosind tratament medicamentos, alcool sau droguri. Cu toții ne dorim să nu ne mai doară, dar durerea poate fi și este in acest caz, vindecătoare. Dacă suferința ta este astupată, negată, ea dispare pentru o perioadă dar toate acele emoții, la un moment dat, se regrupează și ies la suprafață când și cum te aștepți mai puțin.
De asemenea, sentimentul de vinovăție poate fi prezent. Poate să fie din cauza lucrurilor nerezolvate, nespuse, netrăite sau poate fi vinovăția simțită de cel care supraviețuiește. Te poți simți vinovat că nu ai făcut mai multe pentru persoana pierdută, că nu i-ai arătat mai multă recunoștință, mai multă apreciere, mai multă iubire.
Odată ce mintea va începe să gândească rațional, vinovăția va trece. Ceea ce rămâne este suferința profundă care va fi prezentă pe tot parcursul doliului emoțional și chiar mai departe de atât. Poate toată viața ta. Dar din fericire, cu trecerea timpului vei reuși să funcționezi din nou și vei învăța să trăiești cu realitatea pierderii suferite. Durerea va scădea in intensitate.
Țin să menționez că persoanele mai emotive pot începe să manifeste stări de anxietate sau chiar atacuri de panică.
3. FURIE și NEGOCIERE
Suferința ia multe forme. Atunci când durerea este copleșitoare se întâmplă foarte des ca ea să ia forma furiei. O furie puternică poate să pună stăpânire pe tine. Ea se poate îndrepta asupra doctorilor care nu au putut face mai mult, asupra lui Dumnezeu, a destinului, poate chiar asupra unei persoane cărei ii atribui o anumită vină. Furia se poate îndrepta chiar asupra persoanei pe care ai pierdut-o.
Întrebări retorice precum > de ce eu? De ce mie? Ce am făcut să merit asta? Cum se poate întâmpla așa ceva unui om atât de bun? < dau naștere la revoltă.
După o durere profundă, după sentimentul de vinovăție rămâi cu senzația că pământul iți fuge de sub picioare, că nu mai ești ancorat decât într-o realitate devastatoare și aici intervine furia. In acest caz furia este oarecum benefică pentru că iți dă senzația că poți controla ceva. Important este să nu iți direcționezi izbucnirile către persoanele apropiate. Poate că și ele suferă și oricum ai pierdut destul, ai nevoie de ceilalți lângă tine.
Așa cum menționam mai sus, etapele doliului emoțional nu au o succesiune clar stabilită. In cazul tău, se poate întâmpla ca furia să se completeze cu sentimente de vinovăție și asta să se întoarcă împotriva ta.
În cazul în care o persoana pe care o iubești are o boala necruțătoare sau cum a fost Covidul, nu știai ce întorsătura poate să ia boala, aici intervine încercarea de negociere. Negociezi cu Dumnezeu, cu destinul, negociezi cu tine, iți propui să fi o persoană mai bună, poate mai generoasă doar dacă ar fi posibil ca ceva grav să nu se întâmple. Această etapa de negociere vine in ajutorul tău și iți creează puțină speranță.
Ca și celelalte etape, acesta poate să dureze zile, săptămâni, luni sau poate nici să nu existe in procesul tău.
4. DEPRESIE și SINGURĂTATE
După negare, furia, negocierea, suferința resimțită este epuizantă. Dar, toate aceste emoții cumva au reprezentat durerea ta sub formă de speranță. Vine un moment in care toate acestea se duc și realitatea se instalează mai mult și mai mult. Realizezi că persoana iubită nu mai este și nu mai există nici o posibilitate să schimbi asta. Viața ta nu va mai fi niciodată la fel. Te vezi lăsat singur. Poate că viața ta pare că nu mai are nici un sens acum. Aici se instalează depresia.
Vreau să te asigur că după o pierdere devastatoare este normal să te simți așa. Este normal să fi depresiv și face parte din faptul că iți înfrunți pierderea suferită, așa o procesezi. În această perioadă cei din jurul tău încercă să te ajute. Unii iți spun că ești puternic și trebuie să mergi mai departe, alții iți recomandă consiliere, terapie, alții nu știu ce să-ți spună și preferă să stea la distanța crezând că asta ai nevoie. Cu timpul vei vedea că durerea se diminuează și înveți să trăiești cu ea, să o accepți.
5. ACCEPTAREA
Acesta este ultimul stadiul. Acest moment nu vine dintr-o dată ca o epifanie, ca o revelație. Este un proces lung și dureros. Nu este un drum drept, dar este rezultatul celorlalte etape la un loc. Este noua formă pe care durerea ta o adoptă. Asta nu înseamnă că ai trecut peste, înseamnă doar să accepți că pierderea, decesul face acum parte din viața ta. Înțelegi să trăiești noua viață, noua realitate nu uitând ce a fost ci integrând tot ce ai trăit până în prezent. In cele mai fericite cazuri, suferința și evenimentul tragic prin care ai trecut capătă un sens, un scop, făcând ca drumul vieții tale să se schimbe către ceva măreț.
Acum că am trecut in revistă, pe scurt, etapele universale ale doliului emoțional vreau să precizez următoarele aspecte pentru care de fapt am decis să abordez acest subiect.
În momentul in care ne ignorăm, ne blocăm, fugim de toate aceste emoții puternice și dureroase, din păcate ele nu dispar. Ne este atât de frică să le simțim, să le lăsăm să se desfășoare încât suntem în stare de orice. Ne amorțim cu pastile, cu băutură, ne afundăm în muncă, în relații trecătoare, în shopping, în droguri, în jocuri de noroc, în sex și așa mai departe. Problema este că deși aceste comportamente ne dau o eliberare temporală, pe termen lung consecințele pot fi devastatoare și cum s-ar zice, o dăm din rău în mai rău. Aceste comportamente încep în durere, în suferință și se termină tot acolo, tot în suferință.
Așadar, dragii mei, este important să ne acordăm spațiu să jelim, să plângem, să fim furioși (fără să-i rănim pe alții), să fim triști. Trebuie să simțim toate aceste emoții până când ele nu mai au nevoie să fie simțite. Altfel, ele se regrupează și se întorc atât de puternice…chiar distructive. Emoțiile sunt atemporale. După 15 ani pot lovi ca și cum ar fi fost ieri!
Aceste etape sunt importante, trăite, simțite în timpul tău. Unii pot procesa în câteva luni, altora le trebuie ani.
Dacă totuși tu sau altcineva pe care cunoști persista de mult timp în una dintre aceste etape, este nevoie de ajutor.
Hipnoterapia și in special Terapia Transformațională Rapidă- RTT poate ajuta să fie depășite aceste blocaje. De asemenea consilierea poate fi un sprijin real.